Masticul este o rasina de origine vegetala provenita dintr-un arbore exotic (Pistacia lentiscus). Acest arbore, ce se cultiva in insula Chios si in alte cateva zone mediteraneene, a fost, de-a lungul timpului, subiectul a numeroase povesti. Se spune ca in Antichitate grecii foloseau rasina aromata ca guma de mestecat pentru a-si albi dintii, iar in perioada ocupatiei romane existau chiar scobitori din lemnul copacilor de mastic.
Dioscoride a evidentiat rolul sau in regenerarea tesuturilor, Hipocrate a utilizat masticul in caz de raceala si in tulburari dispeptice, iar Galenus a sugerat folosirea lui in bronsite si pentru curatarea sangelui.
Atunci cand este mestecata, rasina se inmoaie si devine o guma alba si opaca stralucitoare. Gustul este amar la inceput, dar dupa mestecare se elibereaza o aroma racoritoare amintind de pin sau cedru.
Masticul de Chios este unul dintre cele mai vechi si cunoscute condimente din Marea Mediterana si confera o aroma distincta multor produse alimentare si bauturi. Este folosit in mod traditional ca aroma pentru painea festiva, briose, cozonac si biscuiti, ciocolata, rahat si bomboane. Mai poate fi folosit ca aroma si agent de ingrosare pentru o delicioasa inghetata cunoscuta sub numele de „kaimaki" sau la aromarea cafelei.
Daca este mestecata, rasina de mastic (de la latinescul "masticare", de unde a venit romanescul "a mesteca", sau frantuzescul "mastiquer"), devine alba si moale, proprietate folosita pentru prepararea gumei de mestecat.
In epoca moderna din mastic se fabrica guma de mestecat, medicamente folosite in tratamentul infectiei cu Helycobacter pyloridis si implicit al ulcerului gastro-duodenal, unguente, hipocolesterolemiante si pansamente adezive, dar si sapunuri, parfumuri, lotiuni de intretinere, lacuri si vopsele, in special de pictura. In industria alimentara masticul este nelipsit din multe bauturi racoritoare, sosuri, gemuri, inghetata, iaurturi, porridge, halvita sau nuga.
Utilizarea cea mai comuna a masticului este asociata cu protejarea si conservarea starii noastre de sanatate, fiind un puternic antioxidant.
Nu in cele din urma, masticul este un conservant alimentar ideal, si previne dezvoltarea microorganismelor daunatoare in alimente, cum ar fi Salmonella enteritidis, Staphylococcus aureus, si altele.
Masticul folosit in cofetarie ca aditiv in pregatirea unui numar mare de dulciuri, produse de patiserie si panificatie adauga o aroma si un gust distinctive.
Daca este intrebuintata in preparate dulci se zdrobesc 2-4 gr. de lacrimi de mastic cu putin zahar intr-un mojar pana se obtine o pudra.
Daca se foloseste la preparete sarate, atunci lacrimile de mastic se zdrobesc cu putina sare.
